9 definiții pentru univocitate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
UNIVOCITATE s. f. Caracterul a ceea ce este univoc. – Din fr. univocité.
univocitate sf [At: JOJA, S. L. 259 / Pl: ? / E: fr univocité] Însușirea de a fi univoc Si: (îvr) univocație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
UNIVOCITATE s. f. (Livr.) Caracterul a ceea ce este univoc. – Din fr. univocité.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
UNIVOCITATE s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este univoc. V. ambiguitate, echivoc. [Cf. fr. univocité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
UNIVOCITATE s. f. caracterul a ceea ce este univoc. (< fr. univocité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
univocitate s. f., g.-d. art. univocității
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
*univocitate s. f., g.-d. art. univocității
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
univocitate s. f., g.-d. art. univocității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
UNIVOCITATE s. f. (cf. fr. univovité): 1. caracteristică a unui cuvânt de a dispune de un singur sens. 2. caracteristică a unei unități de expresie de a beneficia de o singură unitate de conținut și, invers, a unei unități de conținut de a beneficia de o singură unitate de expresie.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
univocitatesubstantiv feminin
- 1. Caracterul a ceea ce este univoc. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- univocité DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.