10 definiții pentru universitar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNIVERSITÁR, -Ă, universitari, -e, adj. Care aparține universității, privitor la universitate. ◊ Oraș (sau centru) universitar = oraș în care se află o universitate. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din corpul didactic al unei universități. – Din fr. universitaire.

UNIVERSITÁR, -Ă, universitari, -e, adj. Care aparține universității, privitor la universitate. ◊ Oraș (sau centru) universitar = oraș în care se află o universitate. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din corpul didactic al unei universități. – Din fr. universitaire.

universitar, ~ă [At: NEGULICI/Pl: ~i, ~e / E: fr universitaire] 1 a Care aparține universității1 (3) sau unui institut de învățământ superior. 2 a Privitor la universitate . 3 a De la universitate1 (3). 4 a Care este propriu unei universități sau sistemului de învățământ superior în general. 5 a Care se practică la universitate1 (3). 6 a (Îs) Oraș (sau centru) ~ Oraș în care se află o universitate (3). 7 a (Îs) Jocuri (sportive) ~e întreceri sportive studențești. 8 sm Persoană care face parte din corpul didactic al unei universități sau al unui institut de învățământ superior.

UNIVERSITÁR, -Ă, universitari, -e, adj. Care aparține universității, privitor la universitate. Profesor universitar. Cursuri universitare.Oraș universitar = oraș în care se află o universitate. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care face parte din cadrele didactice ale învățămîntului superior.

UNIVERSITÁR, -Ă adj. Care aparține universității, referitor la universitate; de (la) universitate. ♦ Oraș universitar = oraș în care se află o universitate. // s.m. și f. Profesor la universitate. [Cf. fr. universitaire].

UNIVERSITÁR, -Ă I. adj. care aparține universității, referitor la universitate. ♦ oraș (sau centru) ~ = oraș care are universitate. II. s. m. f. profesor la universitate. (< fr. universitaire)

UNIVERSITÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de universitate; propriu universității. Studii ~e. Lector ~. /<fr. universitaire

universitar a. și m. care ține de, care face parte din Universitate.

*universitár, -ă (d. universitate; fr. -itaire). Al universitățiĭ, de universitate: student universitar. S. m. Profesor (saŭ și student) universitar: un universitar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!universitár adj. m., s. m., pl. universitári; adj. f., s. f. universitáră, pl. universitáre

universitár adj. m., pl. universitári; f. sg. universitáră, pl. universitáre

Intrare: universitar
universitar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • universitar
  • universitarul
  • universitaru‑
  • universita
  • universitara
plural
  • universitari
  • universitarii
  • universitare
  • universitarele
genitiv-dativ singular
  • universitar
  • universitarului
  • universitare
  • universitarei
plural
  • universitari
  • universitarilor
  • universitare
  • universitarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

universitar

  • 1. Care aparține universității, privitor la universitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Profesor universitar. Cursuri universitare.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Oraș (sau centru) universitar = oraș în care se află o universitate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. (și) substantivat Persoană care face parte din corpul didactic al unei universități.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: