UNITARIAN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină bazată pe unitarianism. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien.

unitarian, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. I, 498 / P: ~ri-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr unitarien] 1-2 smf, a Adept al unitarianismului Si: (rar) unitarist (1-2), (reg) unitar (1-2), socinian, unitareș (1). 3 a Care ține de unitarism Si: (înv) unitărășesc (1). 4 a Care se referă la unitarism Si: (înv) unitărășesc (2).

UNITARIAN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină care neagă dogma trinității. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien.

UNITARIAN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În expr.) Confesiune unitariană = confesiune creștină reformistă, care nu recunoaște decît o singură persoană în dumnezeu. ♦ (Substantivat) Persoană care aparține acestei confesiuni.

UNITARIAN, -Ă adj. Referitor la unitarism. ◊ Confesiune unitariană = confesiune creștină reformată, care nu recunoaște decît o singură persoană în Dumnezeu. // s.m. și f. Adept al acestei confesiuni; unitarist. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. it. unitariano, engl. unitarian < lat. unitus].

UNITARIAN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al unitarismului; unitarist. (< fr. unitarien)

UNITARIAN¹ ~ană (~eni, ~ene) Care ține de unitarism; propriu unitarismului. [Sil. -ri-an] /<fr. unitarien

UNITARIAN² ~eni m. Adept al unitarismului. [Sil. -ri-an] /<fr. unitarien

!unitarian (desp. -ri-an) adj. m., s. m., pl. unitarieni (desp. -ri-eni); adj. f., s. f. unitariană, pl. unitariene (dar: Biserica Unitariană s. propriu f. art.)

unitarian (-ri-an) adj. m., pl. unitarieni (-ri-eni); f. unitariană, pl. unitariene

unitarian adj. m. (sil. -ri-an), pl. unitarieni (sil. -ri-eni); f. sg. unitariană, pl. unitariene