*unilaterál, -ă adj. (unu și lateral; fr. unilateral). Bot. Situat pe o singură latură: florĭ unilaterale. Jur. Care obligă numaĭ o parte, un contractant: contract unilateral, donațiunea e o convențiune unilaterală. Fig. Mărginit la un singur cerc de ideĭ, prea specialist: om unilateral. Adv. A trata unilateral o chestiune.