UNELTITOR, -OARE, uneltitori, -oare, s. m. și f. (Învechit și arhaizant) Persoană care uneltește în ascuns o acțiune împotriva cuiva; conspirator, complotist. E pregătit și ordinul către isprăvnicii, să înhațe uneltitorii care cutreieră ținuturile. C. PETRESCU, A. R. 37. Spuneți, ce știți mai mult a face, mișeilor, uneltitori de rele, iscoditori de dezbinări. ODOBESCU, S. I 110.