UNELTI, uneltesc, vb. IV. Tranz. 1. (Folosit și absolut) A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune îndreptată împotriva cuiva. V. complota. Se repezi turbat în Țarigrad, unelti mii de tainice intrigi. ODOBESCU, la CADE. 2. (Învechit) A practica, a exercita. Ea plecă ochii și părea că roșește de meseria ce uneltea. BOLINTINEANU, O. 391. ♦ Fig. A născoci, a inventa. Sfătuiră împreună... Vreun meșteșug iarăși pentru vin a unelti. PANN, la TDRG.