16 definiții pentru umorist humorist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMORÍST, -Ă, umoriști, -ste, s. m. și f. Autor de scrieri sau de desene umoristice. [Var.: humoríst, -ă s. m. și f.] – Din fr. humoriste.

UMORÍST, -Ă, umoriști, -ste, s. m. și f. Autor de scrieri sau de desene umoristice. [Var.: humoríst, -ă s. m. și f.] – Din fr. humoristique.

UMORÍST, umoriști, s. m. Scriitor care folosește umorul (în scopul biciuirii moravurilor). Anton Pann e un observator și un umorist; rîsul lui e moral, el materializează spiritul critic al autorului. DEMETRESCU, O. 176. – Variantă: humoríst (IBRĂILEANU, S. 267) s. m.

UMORÍST, -Ă s.m. și f. Scriitor ale cărui opere au mult umor, folosit în scopul biciuirii moravurilor. [Var. humorist, -ă s.m.f. / cf. fr. humoriste].

UMORÍST, -Ă s. m. f. autor de scrieri sau desene umoristice. (< fr. humoriste)

UMORÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Autor de creații umoristice. 2) Persoană cu umor; om glumeț. /<fr. humoriste[1]

  1. Var. humoríst LauraGellner

umorist a. care atribue umorilor diversele fenomene ale vieții: medic umorist. ║ m. scriitor care tratează subiectele cu umor: literatura engleză posedă mulți umoriști.

2) umoríst, -ă s. și adj. (d. umoare). Care atribuĭe umorilor principalu rol în fenomenele vitale: medic umorist.

1) *umoríst, -ă s. (d. umor). Care scrie cu umor, scriitor glumeț: literatura engleză are mulțĭ umoriștĭ.

HUMORÍST, -Ă s. m. și f. v. umorist.

HUMORÍST, -Ă s. m. și f. V. umorist.

HUMORÍST, -Ă s.m. și f. v. umorist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

umoríst s. m., pl. umoríști

umoríst s. m., pl. umoríști[1]

  1. Var. humoríst LauraGellner

umorístă s. f., g.-d. art. umorístei; pl. umoríste

umorístă s. f., pl. umoríste

Intrare: umorist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umorist
  • umoristul
  • umoristu‑
plural
  • umoriști
  • umoriștii
genitiv-dativ singular
  • umorist
  • umoristului
plural
  • umoriști
  • umoriștilor
vocativ singular
  • umoristule
  • umoriste
plural
  • umoriștilor
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • humorist
  • humoristul
  • humoristu‑
plural
  • humoriști
  • humoriștii
genitiv-dativ singular
  • humorist
  • humoristului
plural
  • humoriști
  • humoriștilor
vocativ singular
  • humoristule
  • humoriste
plural
  • humoriștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

umorist, -ă umorist umoristă humorist humoristă

  • 1. Autor de scrieri sau de desene umoristice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Anton Pann e un observator și un umorist; rîsul lui e moral, el materializează spiritul critic al autorului. DEMETRESCU, O. 176.
      surse: DLRLC
  • 2. Persoană cu umor; om glumeț.
    surse: NODEX

etimologie: