7 definiții pentru umoral


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMORÁL, -Ă, umorali, -e, adj. Care aparține umorilor, care se referă la umori. ◊ Teorie umorală = teorie potrivit căreia funcțiile organismului sunt reglate de umori. – Din fr. humoral.

UMORÁL, -Ă, umorali, -e, adj. Care aparține umorilor, care se referă la umori. ◊ Teorie umorală = teorie potrivit căreia funcțiile organismului sunt reglate de umori. – Din fr. humoral.

umoral, ~ă [At: M. D. ENC. / Pl: ~i, ~e / E: humoral] 1 a Care aparține umorilor1. 2 a Care se referă la umori1. 3-4 smf, a (Om) care este influențat de umori1. 5 a (Îs) Teorie ~ă Teorie potrivit căreia funcțiile organismului sunt reglate prin intermediul umorilor1. 6 av Pe baza umorilor1. 7 a Care se referă la temperament Si: temperamental.

UMORÁL, -Ă adj. Referitor la umori; care conține umori. ♦ Teorie umorală = teorie potrivit căreia funcțiile organismului sunt reglate de umori. [< fr. humoral].

UMORÁL, -Ă adj. 1. referitor la umori; care conține umori. ♦ sistem ~ = totalitatea glandelor cu secreție internă. 2. care reflectă dispoziția sufletească de moment. ♦ teorie ~ă = teorie potrivit căreia funcțiile organismului sunt reglate de umori. (< fr. humoral)

umorál, -ă adj.1. (med.) 1984 Referitor la umori v. mioglobintest.2. (fig.) Care reflectă dispoziția sufletească de moment ◊ „Jurnalul e cu mult mai liber, mai umoral, mai simpatic. N-a fost ținut la zi, nici sistematizat apoi, ci lăsat oarecum la voia întâmplării.” R.lit. 16 III 78 p. 8 (din fr. humoral; DEX, DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

umorál adj. m., pl. umoráli; f. umorálă, pl. umorále

umorál adj. m., pl. umoráli; f. sg. umorálă, pl. umorále

Intrare: umoral
umoral adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umoral
  • umoralul
  • umoralu‑
  • umora
  • umorala
plural
  • umorali
  • umoralii
  • umorale
  • umoralele
genitiv-dativ singular
  • umoral
  • umoralului
  • umorale
  • umoralei
plural
  • umorali
  • umoralilor
  • umorale
  • umoralelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

umoral

  • 1. Care aparține umorilor, care se referă la umori.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
    • 1.1. Care reflectă dispoziția sufletească de moment.
      surse: MDN '00
    • 1.2. Teorie umorală = teorie potrivit căreia funcțiile organismului sunt reglate de umori.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.3. Sistem umoral = totalitatea glandelor cu secreție internă.
      surse: MDN '00

etimologie: