2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMILÍ, umilesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) pune într-o situație de inferioritate (neîndreptățită); a (se) înjosi. 2. Refl. A adopta o atitudine de supunere, de smerenie față de cineva sau de ceva. – Din sl. umiliți. Cf. umil.

umili1 [At: DHLRII, 487 / V: (înv) om~ / Pzi: ~lesc / E: slv оумилити сѧ] 1 vr (Înv) A se înduioșa. 2 vr A deveni (mai) blând. 3 vr (D. animale) A se îmblânzi. 4 vr A se îndura. 5-6 vtrf A (se) îndupleca. 7 vr (Înv) A se arăta ascultător. 8 vr A da expresie sentimentului de umilință (4) Si: a se smeri. 9 vr A fi evlavios.

umili2 vtr [At: ISER / V: (înv) ~la / Pzi: ~lesc / E: umil cf fr humilier] 1-2 A (se) pune într-o stare de inferioritate Si: a (se) înjosi.

UMILÍ, umilesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) pune într-o situație de inferioritate (neîndreptățită); a (se) înjosi. 2. Refl. A adopta o atitudine de supunere, de smerenie față de cineva sau de ceva. – Din sl. umiliti. Cf. umil.

UMILÍ, umilesc, vb. IV. 1. Tranz. A face pe cineva să se simtă umil, punîndu-l într-o situație de inferioritate nemeritată, înjosindu-l, jignindu-l. Ai plecat la începutul iernii în împrejurări care te-au umilit și te-au făcut să suferi. PAS, Z. I 273. Cine nu-l știe? și copilul din leagăn îi aude numele cu blăstăm! căci ne-a sărăcit și ne-a umilit! Ne-a bătut și ne-a sîngerat! SADOVEANU, O. VII 62. Tu ai dreptul a schimba-n mormînturi Pentru neatîrnare, oameni și pămînturi, Dar nu ai p-acela ca să-i umilești. BOLINTINEANU, O. 58. Cît mă umilise de tare! Cum îmi căzuse trufia. NEGRUZZI, S. I 6. ◊ Absol. Fig. Munții Moldovei... nu umilesc, nu înfiorează prin măreția sălbatică a Alpilor. GANE, N. I 56. 2. Refl. A adopta o atitudine umilă; a se înjosi. V-a fost frig și v-a fost foame, însă nu v-ați umilit. MACEDONSKI, O. I 96. Își ceru iertare de la toți, umilindu-se. NEGRUZZI, S. I 159. ♦ (Învechit) A adopta o atitudine smerită în fața divinității. Popa slujbele-i citea, De moarte mi-l pregătea, Codrenaș se umilea Și popii gemînd zicea. ALECSANDRI, P. P. 90. 3. Refl. (Învechit și popular) A se îndura, a se înduioșa, a se milostivi. Și de la inimă vă umiliți Ca să-i blagosloviți. SEVASTOS, N. 178. Să n-ai pe nimeni a se umili Ca să-ți tragă clopot sau a te jeli. PANN, P. V. I 126. – Variantă: (învechit) umilá, umilez (NEGRUZZI, S. I 104), vb. I.

A SE UMILÍ mă ~ésc intranz. 1) A se pune în mod voit într-o situație de inferioritate față de cineva (pentru a-și atinge anumite scopuri); a deveni umil; a se înjosi. 2) A adopta în mod voit o atitudine de inferioritate față de cineva sau de ceva. /<sl. umiliti

A UMILÍ ~ésc tranz. A face să se umilească. /<sl. umiliti

umilì v. 1. a face umil, a înjosi; 2. a se pleca. [Slav. UMILITI, a măngăia (refl.: a se căi);, sensul 1 după fr. humilier].

*umilésc v. tr. (vsl. u-maliti, a micșora, d. malŭ, mic, confundat cu u-militi, a mîngîĭa, d. milŭ, vrednic de milă. V. domolésc). Înjosesc, fac să se simtă inferior: triunfu luĭ l-a umilit. V. refl. Nu-mĭ place să mă umilesc în fața bogățiiĭ! – Și om- (Bibl. 1688).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

umilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umilésc, imperf. 3 sg. umileá; conj. prez. 3 să umileáscă

umilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umilésc, imperf. 3 sg. umileá; conj. prez. 3 sg. și pl. umileáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UMILÍ vb. 1. v. ploconi. 2. v. înjosi. 3. v. degrada. 4. a se smeri. 5. a se pleca, a se smeri, a se supune. (Se ~ în fața divinității.)

UMILI vb. 1. a se înjosi, a se ploconi, (înv.) a se micșora, a se smeri, (fam.) a se căciuli, (fig.) a se coborî. (De ce vă ~ în fața lui?) 2. a înjosi, (înv.) a micșora, a rușina, a smeri, (înv. fig.) a mortifica. (De ce îl ~ în acest hal?) 3. a (se) degrada, a (se) dezonora, a (se) înjosi, (fig.) a (se) coborî, a (se) scoborî. (Munca nu te ~.) 4. a se smeri, (înv.) a se mici, a se micșora, a se milcui, a se molcomi. (Te-ai ~ destul.) 5. a se pleca, a se smeri, a se supune. (Se ~ în fața divinității.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

umilí (-lésc, -ít), vb.1. (Refl.) A se căi, a avea o atitudine smerită, a se comporta creștinește. – 2. A se înjosi. – Var. înv. omili. Sl. umiliti sę „a se căi” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 196; Tiktin). În sensul al doilea, care pare modern, trebuie să fi influențat fr. humilier. Der. propusă de Scriban, din sl. umaliti „a micșora”, nu pare probabilă. – Der. umilenie, s. f. (căință, mustrare de cuget), înv.; umilință, s. f. (înv., devoțiune, pietate; smerenie); umil, adj. (modest, smerit), din lat. humilis (sec. XIX), asociat cuvintelor precedente; umilitor, adj. (înjositor).

Intrare: umilat
umilat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umilat
  • umilatul
  • umilatu‑
  • umila
  • umilata
plural
  • umilați
  • umilații
  • umilate
  • umilatele
genitiv-dativ singular
  • umilat
  • umilatului
  • umilate
  • umilatei
plural
  • umilați
  • umilaților
  • umilate
  • umilatelor
vocativ singular
plural
Intrare: umili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • umili
  • umilire
  • umilit
  • umilitu‑
  • umilind
  • umilindu‑
singular plural
  • umilește
  • umiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • umilesc
(să)
  • umilesc
  • umileam
  • umilii
  • umilisem
a II-a (tu)
  • umilești
(să)
  • umilești
  • umileai
  • umiliși
  • umiliseși
a III-a (el, ea)
  • umilește
(să)
  • umilească
  • umilea
  • umili
  • umilise
plural I (noi)
  • umilim
(să)
  • umilim
  • umileam
  • umilirăm
  • umiliserăm
  • umilisem
a II-a (voi)
  • umiliți
(să)
  • umiliți
  • umileați
  • umilirăți
  • umiliserăți
  • umiliseți
a III-a (ei, ele)
  • umilesc
(să)
  • umilească
  • umileau
  • umili
  • umiliseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • umila
  • umilare
  • umilat
  • umilatu‑
  • umilând
  • umilându‑
singular plural
  • umilea
  • umilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • umilez
(să)
  • umilez
  • umilam
  • umilai
  • umilasem
a II-a (tu)
  • umilezi
(să)
  • umilezi
  • umilai
  • umilași
  • umilaseși
a III-a (el, ea)
  • umilea
(să)
  • umileze
  • umila
  • umilă
  • umilase
plural I (noi)
  • umilăm
(să)
  • umilăm
  • umilam
  • umilarăm
  • umilaserăm
  • umilasem
a II-a (voi)
  • umilați
(să)
  • umilați
  • umilați
  • umilarăți
  • umilaserăți
  • umilaseți
a III-a (ei, ele)
  • umilea
(să)
  • umileze
  • umilau
  • umila
  • umilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

umili umila

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) pune într-o situație de inferioritate (neîndreptățită); a (se) înjosi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 5 exemple
    exemple
    • Ai plecat la începutul iernii în împrejurări care te-au umilit și te-au făcut să suferi. PAS, Z. I 273.
      surse: DLRLC
    • Cine nu-l știe? și copilul din leagăn îi aude numele cu blăstăm! căci ne-a sărăcit și ne-a umilit! Ne-a bătut și ne-a sîngerat! SADOVEANU, O. VII 62.
      surse: DLRLC
    • Tu ai dreptul a schimba-n mormînturi Pentru neatîrnare, oameni și pămînturi, Dar nu ai p-acela ca să-i umilești. BOLINTINEANU, O. 58.
      surse: DLRLC
    • Cît mă umilise de tare! Cum îmi căzuse trufia. NEGRUZZI, S. I 6.
      surse: DLRLC
    • absolut figurat Munții Moldovei... nu umilesc, nu înfiorează prin măreția sălbatică a Alpilor. GANE, N. I 56.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A adopta o atitudine de supunere, de smerenie față de cineva sau de ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • V-a fost frig și v-a fost foame, însă nu v-ați umilit. MACEDONSKI, O. I 96.
      surse: DLRLC
    • Își ceru iertare de la toți, umilindu-se. NEGRUZZI, S. I 159.
      surse: DLRLC
    • 2.1. învechit A adopta o atitudine smerită în fața divinității.
      exemple
      • Popa slujbele-i citea, De moarte mi-l pregătea, Codrenaș se umilea Și popii gemînd zicea. ALECSANDRI, P. P. 90.
        surse: DLRLC
  • 3. reflexiv învechit popular A șe îndura, a se înduioșa, a se milostivi.
    exemple
    • Și de la inimă vă umiliți Ca să-i blagosloviți. SEVASTOS, N. 178.
      surse: DLRLC
    • Să n-ai pe nimeni a se umili Ca să-ți tragă clopot sau a te jeli. PANN, P. V. I 126.
      surse: DLRLC

etimologie: