UMBRIȘ, umbrișuri, s. n. (Rar) Loc umbrit. Uite, în umbrișul cel de colo, zise el, arătînd spre dreapta un loc potrivit pentru odihnă. HOGAȘ, DR. II 83. ♦ Umbră. Sub umbrișul unei grupe de lămîi ce înfloresc, Pe-o sofa, ea zace dusă: chinurile o topesc. MACEDONSKI, O. I 241.