UMBÉLĂ, umbele, s. f. Inflorescență ale cărei flori pornesc din același punct, fiind susținute de niște peduncule care le ridică la aceeași înălțime. Adeseori la baza «razelor» umbelei, se găsesc frunze mici. BOTANICA 82.

UMBÉLĂ s.f. (Bot.) Inflorescență în care pedunculele fiecărei flori pornesc toate din același punct și se ridică la aceeași înălțime. [< it. umbella, cf. fr. ombelle < lat. umbella – umbrelă].

UMBÉLĂ s. f. inflorescență racemoasă cu flori dispuse pe pedunculi, care pornesc din același punct și se ridică la aceeași înălțime. (< lat. umbella, fr. ombelle)

UMBÉLĂ ~e f. bot. Inflorescență în care pedunculii fiecărei flori pornesc din același nod al tulpinii și se ridică până la același nivel (ca spițele unei umbrele). /<lat. umbella, fr. ombelle

umbelă f. Bot. reunire de rămurele ce pleacă dintr’un cotor și se resfiră ca razele unei umbrele, ex. pătrunjelul.

*umbélă f., pl. e (lat. umbella, umbrelă, dim. d. umbra, umbră). Bot. Florĭ așezate în formă de umbrelă, ca la umbelifere.

umbélă s. f., g.-d. art. umbélei; pl. umbéle

umbélă s. f., g.-d. art. umbélei; pl. umbéle