ULTRASUNET, ultrasunete, s. n. Vibrație a unui mediu elastic, de aceeași natură cu sunetul, având frecvențe superioare acestuia, fapt pentru care nu poate fi percepută cu urechea. – Ultra- + sunet (după fr. ultrason).

ultrasunet sn [At: MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. II, 66 / Pl: ~e / E: ultra¹- + sunet cf fr ultrason] Vibrație a unui mediu elastic, cu frecvențe superioare sunetului, astfel că nu poate fi percepută cu auzul.

ULTRASUNET, ultrasunete, s. n. Vibrație mecanică a unui mediu, a cărei frecvență depășește frecvența maximă corespunzătoare unui sunet, neputând fi percepută cu urechea. – Ultra- + sunet (după fr. ultrason).

ULTRASUNET, ultrasunete, s. n. Vibrație mecanică a unui mediu, a cărei frecvență înaltă nu poate fi percepută de ureche.

ULTRASUNET s.n. Vibrație de aceeași natură cu vibrațiile sonore, dar de o frecvență mai înaltă, astfel încît nu poate fi percepută de ureche. [< ultra- + sunet, după fr. ultrason, engl. ultrasound].

ULTRASUNET s. n. fenomen acustic a cărui frecvență depășește frecvența maximă corespunzătoare unui sunet. (după fr. ultrason)

ULTRASUNET ~e n. fiz. Undă acustică având o frecvență foarte înaltă care depășește puterea de percepere a urechii omului. /ultra- + sunet

ultrasunet s. n., pl. ultrasunete

ultrasunet s. n., pl. ultrasunete

ultrasunet s. n., pl. ultrasunete