2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ULTRAMARÍN s. n. Colorant mineral sau sintetic obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, cărbune de lemn și sulf, care are diverse culori după condițiile de preparare, cel mai cunoscut fiind de culoare albastră. – Din germ. Ultramarin, fr. ultramarine.

ULTRAMARÍN s. n. Colorant mineral sau sintetic obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, cărbune de lemn și sulf, care are diverse culori după condițiile de preparare, cel mai cunoscut fiind de culoare albastră. – Din germ. Ultramarin, fr. ultramarine.

ultramarin2, ~ă a [At: N. A. BOGDAN, C. M. 36 / S și: ultra-m~ / Pl: ~i, ~e / E: ultra1- + marin] Transmarin.

ultramarin1 [At: BARCIANU / V: (reg) ~ă, ~rămărie sf / Pl: ~i, ~e / E: ger Ultramarin] 1 sn Colorant albastru obținut prin topirea unui amestec de argilă, carbonat de sodiu, cărbune de lemn și sulf. 2 a Albastru (2). 3 sn Vopsea ultramarin. 4 sn Recipient (tub, cutie etc.) cu ultramarin (3).

ULTRAMARÍN s. m. Colorant albastru, obținut sintetic prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, cărbune de lemn și sulf; colorant roșu sau violet obținut din acesta prin trecerea unui curent de aer cald și de clor.[1]

  1. Singurul dicționar care indică genul masculin. gall

ULTRAMARÍN s.n. Produs sintetic obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, mangal și sulf, întrebuințat drept colorant albastru. [< fr. ultramarine].

ULTRAMARÍN I. adj. inv., s. n. (de) culoare albastră. II. s. n. colorant albastru obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, mangal și sulf. (< germ. ultramarin, fr. ultramarine, /II/ Ultramarin)

ULTRAMARÍN n. Substanță (naturală sau sintetică) de un albastru viu, întrebuințată ca materie colorantă (la prepararea vopselelor de ulei, la albăstrirea albiturilor etc.). /<germ. Ultramarin, fr. ultramarine

*ultramarín, -ă adj. (ultra- și marin, de coloarea măriĭ). Sineliŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ULTRAMARÍN s. v. albăstreală.

ULTRAMARIN s. albăstreală, (reg.) vinețeală, (Transilv.) mierială, (Mold. și Bucov.) sineală. (~ pentru rufe.)

Intrare: ultramarin (adj.)
ultramarin2 (adj.)
adjectiv invariabil (I9)
  • ultramarin
Intrare: ultramarin (s.n.)
ultramarin1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ultramarin
  • ultramarinul
  • ultramarinu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ultramarin
  • ultramarinului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ultramarin (adj.)

  • 1. De culoare albastră.
    surse: MDN '00

etimologie:

ultramarin (s.n.)

  • 1. Colorant mineral sau sintetic obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, cărbune de lemn și sulf, care are diverse culori după condițiile de preparare, cel mai cunoscut fiind de culoare albastră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: albăstreală
  • 2. Culoare albastră.
    surse: MDN '00

etimologie: