9 definiții pentru ultimativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif.

ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif.

ultimativ, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~e / E: it ultimativo] 1-2 (Ca) de ultimatum. 3 Care nu poate fi amânat peste o anumită dată.

ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum.

ULTIMATÍV, -Ă adj. Cu caracter de ultimatum. [Cf. fr. ultimativ].

ULTIMATÍV, -Ă adj. cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. (< fr. ultimatif)

ULTIMATÍV ~ă (~i, ~e) Care are caracter de ultimatum; care conține un ultimatum. /<fr. ultimatif

*ultimatív, -ă adj. (d. ultimat). Care are caracter de ultimat: notă ultimativă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ultimatív adj. m., pl. ultimatívi; f. ultimatívă, pl. ultimatíve

ultimatív adj. m., pl. ultimatívi; f. sg. ultimatívă, pl. ultimatíve

Intrare: ultimativ
ultimativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ultimativ
  • ultimativul
  • ultimativu‑
  • ultimati
  • ultimativa
plural
  • ultimativi
  • ultimativii
  • ultimative
  • ultimativele
genitiv-dativ singular
  • ultimativ
  • ultimativului
  • ultimative
  • ultimativei
plural
  • ultimativi
  • ultimativilor
  • ultimative
  • ultimativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ultimativ

  • 1. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: