ULICIOARĂ, ulicioare, s. f. Diminutiv al lui uliță. La pragul tău e plină ulicioara Și fetele își șopotesc în taină. GOGA, P. 30. Ea vine de la moară; Și jos în ulicioară Punîndu-și sacul, iacă, Nu-l poate ridica. COȘBUC, P. I 63. Ulicioara-i strîmtă și, din ziduri vechi, Vorbe, rîs și plînset sună în urechi. EMINESCU, O. IV 364.