8 definiții pentru ulema

ULEMÁ, ulemale, s. f. Membru al clerului musulman (care avea și atribuții de legiuitor). – Din tc. ulema.

ULEMÁ, ulemale, s. f. Membru al clerului musulman (care avea și atribuțiile de legiuitor). – Din tc. ulema.

ULEMÁ, ulemale, s. f. (Turcism învechit și arhaizant) Membru al clerului musulman, teolog turc. Ulemalele au strigat asupra urdiei lauda lui Mahomed proroc. SADOVEANU, F. J. 739. Sultanul... porunci de ieși ulemalele (vlădicii) și imamii și toți hogii. ISPIRESCU, M. V. 32.

ulemá s. f., art. ulemáua, g.-d. art. ulemálei; pl. ulemále, art. ulemálele

ulemá (-ále), s. f. – Doctor în legi la mahomedani. Tc. (arab.) ulema (Șeineanu, III, 126), cf. sb., sp. ulema.

ulemà f. teolog și legist muzulman (imam, muftiu, cadiu): voi, ulemale, rugați pentru Șahul și oștile sale! BOL. [Turc. ULEMA, savant].

*ulemá f., pl. ale (turc. ar. ulema și ülema, pl. d. alim, erudit, învățat). Teolog și legist la musulmanĭ (imam, muftiŭ, cadiŭ). – Și ulama.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ulemá s. f., art. ulemáua, g.-d. art. ulemálei; pl. ulemále

Intrare: ulema
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulema
  • ulemaua
plural
  • ulemale
  • ulemalele
genitiv-dativ singular
  • ulemale
  • ulemalei
plural
  • ulemale
  • ulemalelor
vocativ singular
plural

ulema

  • 1. Membru al clerului musulman (care avea și atribuții de legiuitor).
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Ulemalele au strigat asupra urdiei lauda lui Mahomed proroc. SADOVEANU, F. J. 739.
      surse: DLRLC
    • Sultanul... porunci de ieși ulemalele (vlădicii) și imamii și toți hogii. ISPIRESCU, M. V. 32.
      surse: DLRLC

etimologie: