2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ULEMÁ, ulemale, s. f. Membru al clerului musulman (care avea și atribuții de legiuitor). – Din tc. ulema.
ulema smf [At: AXINTE URICARIUL, LET. II, 175/38 / V: ulama, ulima sf -n sm, ~mă sf / Pl: ~le sf, ~li sm / E: tc ulema] (Tcî) 1 Titlu dat teologilor și legislatorilor din țările Orientului Apropiat. 2 Persoană care are titlul de ulema (1). 3 Funcția ulemaului (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ULEMÁ, ulemale, s. f. Membru al clerului musulman (care avea și atribuțiile de legiuitor). – Din tc. ulema.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ULEMÁ, ulemale, s. f. (Turcism învechit și arhaizant) Membru al clerului musulman, teolog turc. Ulemalele au strigat asupra urdiei lauda lui Mahomed proroc. SADOVEANU, F. J. 739. Sultanul... porunci de ieși ulemalele (vlădicii) și imamii și toți hogii. ISPIRESCU, M. V. 32.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ulemà f. teolog și legist muzulman (imam, muftiu, cadiu): voi, ulemale, rugați pentru Șahul și oștile sale! BOL. [Turc. ULEMA, savant].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ulemá f., pl. ale (turc. ar. ulema și ülema, pl. d. alim, erudit, învățat). Teolog și legist la musulmanĭ (imam, muftiŭ, cadiŭ). – Și ulama.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ulemă sf vz ulema
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
ulemá s. f., art. ulemáua, g.-d. art. ulemálei; pl. ulemále, art. ulemálele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ulemá s. f., art. ulemáua, g.-d. art. ulemálei; pl. ulemále
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ulemá (-ále), s. f. – Doctor în legi la mahomedani. Tc. (arab.) ulema (Șeineanu, III, 126), cf. sb., sp. ulema.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F149) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ulema
- 1. Membru al clerului musulman (care avea și atribuții de legiuitor).surse: DEX '09 DLRLC 2 exempleexemple
- Ulemalele au strigat asupra urdiei lauda lui Mahomed proroc. SADOVEANU, F. J. 739.surse: DLRLC
- Sultanul... porunci de ieși ulemalele (vlădicii) și imamii și toți hogii. ISPIRESCU, M. V. 32.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba turcă ulemasurse: DEX '98 DEX '09