UITARE. Subst. Uitare, amnezie; memorie scurtă, uitucie (rar), uituceală. Lapsus, scăpare, lipsă, lacună, gol, omisiune, omitere; neatenție, neglijență. Uituc, amnezic; zăpăcit. Adj. Uituc, uitător (rar), amnezic, lipsit de memorie; distrat, neatent, zăpăcit, adormit (fig.), neglijent. Vb. A uita, a zăuita (reg.), a scăpa din minte (din memorie), a pierde din memorie, a-i ieși din minte, (din cap), a scăpa din vedere, a-i zbura din minte, a avea un lapsus, a nu-și (mai) aminti, a nu-și (mai) aduce aminte; a-și pierde memoria, a i se lua (cuiva) ținerea de minte, a-l înșela memoria. A da (a lăsa) uitării, a-și șterge din memorie, a trage peste ceva cu condeiul (cu buretele), a trage o cruce (cu crucea) peste ceva, a șterge de pe răboj, a pune (a lega, a atîrna) ceva la ciochină. A cădea în uitare; a fi dat uitării. A fi uituc, a nu avea memorie, a avea memorie slabă (scurtă), a-i intra pe o ureche și a-i ieși pe alta (cealaltă), a uita de la mînă pînă la gură. V. indolență, memorie, neatenție, zăpăceală.