UF interj. Exclamație care trădează un sentiment puternic de ciudă, de plictiseală, de dezgust; of! ah! Uf! Bine că sosirăm. SEBASTIAN, T. 106. Uf, ce lume, soro dragă! Unde să-l mai caute. TOPÎRCEANU, B. 49. Uf! că mult mai am de suit, doamne! GÎRLEANU, L. 24. Uf! Nu mai stau pe picioare, de necăjită ce sînt! HASDEU, R. V. 17.