opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UCENICI, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic.

ucenici vi [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~icesc / E: ucenic] 1 A învăța o meserie ca ucenic (8). 2 (Pgn) A învăța ceva (de la un maestru, de la o persoană pricepută). 3 (Pgn) A munci pentru a se iniția într-un domeniu de activitate.

UCENICI, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând, activând pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învața ca ucenic. – Din ucenic.

UCENICI, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie pe lîngă un meșter, a învăța ca ucenic; a fi ucenic. Iată și băiatul cu care ucenicise că vine și se așază lîngă dînsul. ISPIRESCU, L. 140. ♦ Fig. A îndeplini o muncă de începător. Ion Anghel ucenicește astăzi, în timpuri luminoase, în făurăria poeziei. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 7/5.

A UCENICI ~esc intranz. A face ucenicie; a fi ucenic. /Din ucenic

ucenicésc v. intr. Lucrez ca ucenic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ucenici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicesc, 3 sg. ucenicește, imperf. 1 uceniceam; conj. prez. 1 sg. să ucenicesc, 3 să ucenicească

ucenici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicesc, imperf. 3 sg. ucenicea; conj. prez. 3 să ucenicească

ucenici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicesc, imperf. 3 sg. ucenicea; conj. prez. 3 sg. și pl. ucenicească

Intrare: ucenicire
ucenicire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ucenicire
  • ucenicirea
plural
  • uceniciri
  • ucenicirile
genitiv-dativ singular
  • uceniciri
  • ucenicirii
plural
  • uceniciri
  • ucenicirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ucenici
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ucenici
  • ucenicire
  • ucenicit
  • ucenicitu‑
  • ucenicind
  • ucenicindu‑
 singular plural
  • ucenicește
  • uceniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ucenicesc
 (să)
  • ucenicesc
  • uceniceam
  • ucenicii
  • ucenicisem
a II-a (tu)
  • ucenicești
 (să)
  • ucenicești
  • uceniceai
  • uceniciși
  • uceniciseși
a III-a (el, ea)
  • ucenicește
 (să)
  • ucenicească
  • ucenicea
  • ucenici
  • ucenicise
plural I (noi)
  • ucenicim
 (să)
  • ucenicim
  • uceniceam
  • ucenicirăm
  • uceniciserăm
  • ucenicisem
a II-a (voi)
  • uceniciți
 (să)
  • uceniciți
  • uceniceați
  • ucenicirăți
  • uceniciserăți
  • uceniciseți
a III-a (ei, ele)
  • ucenicesc
 (să)
  • ucenicească
  • uceniceau
  • uceniciră
  • uceniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ucenici, ucenicescverb

  • 1. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter (sau, prin generalizare, pe lângă o persoană pricepută); a lucra, a învăța ca ucenic. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Iată și băiatul cu care ucenicise că vine și se așază lîngă dînsul. ISPIRESCU, L. 140. DLRLC
    • 1.1. figurat A îndeplini o muncă de începător. DLRLC
      • format_quote Ion Anghel ucenicește astăzi, în timpuri luminoase, în făurăria poeziei. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 7/5. DLRLC
etimologie:
  • ucenic DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.