8 definiții pentru ucenicie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UCENICÍE, ucenicii, s. f. Faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupația de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic. ♦ P. gener. Formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu. – Ucenic + suf. -ie.

UCENICÍE, ucenicii, s. f. Faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupația de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic. ♦ P. gener. Formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu. – Ucenic + suf. -ie.

ucenicie sf [At: MOLNAR, D. 68/15 / V: (reg) oc~ / Pl: ~ii / E: ucenic + -ie] 1 Calitatea de ucenic (8). 2 Starea de ucenic (8). 3 Ocupația de ucenic (8). 4 Timpul petrecut ca ucenic (8). 5 (Pgn) Instruire a cuiva într-un anumit domeniu.

UCENICÍE, ucenicii, s. f. Starea, calitatea, ocupația de ucenic; timpul petrecut ca ucenic. Făcut-am cea mai aspră și grea ucenicie. MACEDONSKI, O. I 3. Acum ești calfă, ai scăpat de ucenicie. ISPIRESCU, L. 370. A crescut băiatul canonit și muncit și a ajuns, după ucenicie, culegător. CARAGIALE, O. II 26.

UCENICÍE ~i f. 1) Însușire a unei meserii sau a cunoștințelor dintr-un domeniu de activitate sub îndrumarea unui meșter. A face ~. 2) Timp petrecut în calitate de ucenic. /ucenic + suf. ~ie

ucenicie f. 1. starea, ocupațiunea ucenicului; 2. timpul cât se învață o meserie; 3. fig. primele încercări: anii de ucenicie.

ucenicíe f. (d. ucenic). Starea de ucenic. Timpu cît eștĭ ucenic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ucenicíe s. f., art. ucenicía, g.-d. art. ucenicíei; pl. ucenicíi, art. ucenicíile

ucenicíe s. f., art. ucenicía, g.-d. art. ucenicíei; pl. ucenicíi, art. ucenicíile

Intrare: ucenicie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ucenicie
  • ucenicia
plural
  • ucenicii
  • uceniciile
genitiv-dativ singular
  • ucenicii
  • uceniciei
plural
  • ucenicii
  • uceniciilor
vocativ singular
plural

ucenicie

  • 1. Faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupația de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Făcut-am cea mai aspră și grea ucenicie. MACEDONSKI, O. I 3.
      surse: DLRLC
    • Acum ești calfă, ai scăpat de ucenicie. ISPIRESCU, L. 370.
      surse: DLRLC
    • A crescut băiatul canonit și muncit și a ajuns, după ucenicie, culegător. CARAGIALE, O. II 26.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

etimologie:

  • Ucenic + sufix -ie.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX