14 definiții pentru ușurătate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UȘURĂTÁTE s. f. (Rar) însușirea, caracterul a ceea ce este ușuratic; neseriozitate. ♦ Faptă, acțiune, atitudine ușuratică; frivolitate. – Ușor2 + suf. -ătate.

ușurătate sf [At: AR (1829), 149/16 / V: ișor~, i~, (înv) ușor~, (reg) ~rot~ / Pl: ? / E: ușor4 + -ătate] 1 Lipsă a greutății. 2 Lipsă de efort Si: ușurime (2). 3 Însușirea a ceea ce este ușuratic (3). 4 Lipsă de seriozitate Si: frivolitate (1), nechibzuință. 5 (Înv; îs) ~ de minte (sau a minții) Nechibzuință. 6 (Îlav) Cu ~ Fără efort Si: ușor4 (69). 7 (Îal) Cu ușurință. 8 (Îal) În mod superficial Si: ușor4 (78). 9 Lucra ușuratic Si: frivolitate (1).

UȘURĂTÁTE s. f. Însușirea, caracterul a ceea ce este ușuratic; neseriozitate. ♦ Faptă, acțiune, atitudine ușuratică; frivolitate. – Ușor2 + suf. -ătate.

UȘURĂTÁTE s. f. (Învechit) 1. Însușirea a ceea ce este ușuratic; neseriozitate, frivolitate. Aflase chip a se dezlega pe nesimțite dintr-un lanț ce nu era potrivit cu ușurătatea inimii sale. NEGRUZZI, S. I 24. 2. Lucru, fapt ușuratic; frivolitate. Poezia este luată de o ușurătate. BOLINTINEANU, O. 324.

UȘURĂTÁTE f. 1) v. UȘURINȚĂ. 2) Vorbă sau faptă ușuratică. /ușor + suf. ~ătate

ușurătáte f. (d. ușor). Ușurință, calitatea de a fi ușor: ușurătatea pufuluĭ. Fig. Ușurință, frivolitate: a judeca cu ușurătate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ușurătáte (rar) s. f., g.-d. art. ușurătắții

ușurătáte s. f., g.-d. art. ușurătății


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UȘURĂTÁTE s. v. neseriozitate.

UȘURĂTÁTE s. v. facilitate, înlesnire, simplitate, ușurință.

UȘURĂTATE s. frivolitate, neseriozitate, (livr.) futilitate. (~ unei persoane.)

ușurătate s. v. FACILITATE. ÎNLESNIRE. SIMPLITATE. UȘURINȚĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ușurătáte, ușurătăți, s.f. – (reg.) Ușurință, putința de a face ceva fără un efort susținut: „Apoi mălaiul îl puneam cu sapa, că atunci nu erau tractoare și atâta ușurătate câtă îi amu” (Hermina Pop, 98 ani, Băița de sub Codru; 2013); „Amu, cu atâta ușurătate, oamenii lasă pământul pustiu” (Bârsana, 2013). – Din ușor + suf. -ătate (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: ușurătate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ușurătate
  • ușurătatea
plural
genitiv-dativ singular
  • ușurătăți
  • ușurătății
plural
vocativ singular
plural

ușurătate

  • 1. rar însușirea, caracterul a ceea ce este ușuratic.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: neseriozitate attach_file un exemplu
    exemple
    • Aflase chip a se dezlega pe nesimțite dintr-un lanț ce nu era potrivit cu ușurătatea inimii sale. NEGRUZZI, S. I 24.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Faptă, acțiune, atitudine ușuratică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: frivolitate attach_file un exemplu
      exemple
      • Poezia este luată de o ușurătate. BOLINTINEANU, O. 324.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Ușor (1.) + sufix -ătate.
    surse: DEX '09 DEX '98