TĂTARCĂ¹, tătarce și tătărci, s. f. 1. Tătăroaică. 2. Iapă de soi tătăresc. Cadiul... Pe-o tătarcă-ncăleca Și la goană se lua, Iapa cîmpii apuca. ALECSANDRI, P. P. 151. 3. Haină lungă îmblănită, purtată în mod obișnuit de tătari. (Cu pronunțare regională) Se arătă înaintea junelui un arnăut îmbrăcat numai în fir, cu pistoalele și iataganul la brîu și cu tatarcă roșie, blănuită cu vulpe. FILIMON, C. 44.