TĂRP cf. vb. a stârpi cu afer. lui s. 1. Tărpești s.; Terpești s. (Dm). 2. + -eș: *Tărpeș și + -ilă: Tărpășilă b. (17 B I 392). 3. + -ici: Tărpiciu (16 A I 573) scris și Terpici (16 A I 28) etc. 4. + -iu: Tărpiu 2 sate ardelene; cf. Tărchiu s. în Săcele. 5. Tarpa, fam., act. prob. < *Tărpea.