Definiția cu ID-ul 932452:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂMÎNJER, tămînjere, s. n. (Mold.) Unealtă ciobănească în formă de băț ramificat la un capăt sau lățit ca o lopățică, cu care se amestecă zerul în căldare cînd se fierbe pentru a se face urdă.