Definiția cu ID-ul 932451:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂMÎIȚĂ, tămîițe, s. f. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori verzui și cu miros aromatic puternic, foarte plăcut (Chenopodium). Văl de brumă arginție Smălțuitu-mi-a grădina, Firelor de tămîiță Li se uscă rădăcina. GOGA, P. 103. Văd cum trece prin poiană o fantasm’, o copiliță, Purtînd flori de mac în mînă, pe sîn, flori de tămîiță. COȘBUC, P. II 137. Iar în dreapta mai ducea... Măghiran nevestelor Tămîiță babelor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 513.