TĂBĂCĂRESC, -EASCĂ, tăbăcărești adj. De tăbăcar, al tăbăcarului. Cînd îl vedea prin curte sau auzeau cum ciocăne în talpa cizmelor tăbăcărești, se minunau de cum mai poate s-o ducă. ARDELEANU, D. 16. ◊ Lînă tăbăcărească = lînă care se smulge de pe pielea de oaie dată la tăbăcit.