Definiția cu ID-ul 932208:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂBUIEȚ1, tăbuieți, s. m. Tăbultoc2. La crîșmuța cea de piatră Stau feciorii să se bată Pentr-un tăbuieț de fată; Stați, feciori, nu vă băteți, Că mai vine-un tăbuieț. ȘEZ. VIII 60. – Variantă: tăbăiață (SEVASTOS, N. 244) s. f.