Definiția cu ID-ul 1250046:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÎRNAȚ s.n. (Ban., Criș., Trans. SV) Pridvor, foișor; prispă. Porunci în tîrnațul lui Irod să-l pădzească pre el. N. TEST. (1648). În tîrnațele casei Dumnezăului. PS. 1651, 269v. Au vrutu iesi în tîrnațu. MISC. SEC. XVII, 79v. Térnacz. Porticus. $AC, 374; cf. VCC, 39, 88. Etimologie: magh. tornác.