Definiția cu ID-ul 973693:
Enciclopedice
TÎNDALĂ subst. personificarea omului de nimic în lit. populară. 1. Tîndală poreclă, cf. Tandaler în Țiganiada. 2. Tîndăl/escu, Iosif, 1808 (Gorj 389); -ești s. olt. 3. Tîndălecul, I., olt. (Sd VI 490).
Exemple de pronunție a termenului „tândală” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2