Definiția cu ID-ul 54196:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TÂRNĂCOP, târnăcoape, s. n. Unealtă formată dintr-o bară masivă de oțel, ascuțită la un capăt și lată la celălalt, prinsă într-o coadă de lemn, folosită la săpat în pământuri tari, la spart pietre etc. [Pl. și: târnăcopuri] – Din bg. tărnokop, scr. trnokop.