2 intrări
5 definiții

Explicative DEX

tutuit2, ~ă smf, a [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, P. 86 / V: (reg) ~tunit / Pl: ~iți, ~e / E: tutui2] (Mun) 1-2 (Persoană) zăpăcită.

tutunit, ~ă a vz tutuit2

țuțuit3, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: țuțui6] (Mun; d. copii) 1 Care se cocoață pe sus, pe vârfuri. 2 Neastâmpărat. corectat(ă)

1) tutuĭésc și -nésc v. tr. (cp. cu hututuĭ, rătutesc). Vest. Rătutesc, zăpăcesc. V. refl. Mă zăpăcesc. Adj. Tutuit și -nít: caștĭ gura, tutuitule (VR. 1911, 4, 7), tutunitule (ArhO. 1828, 158)!

Arhaisme și regionalisme

tutuit, -ă, tutuiți, -te, adj. (reg.) zăpăcit, aiurit, distras.

Intrare: tutuit (adj.)
tutuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tutuit
  • tutuitul
  • tutuitu‑
  • tutuită
  • tutuita
plural
  • tutuiți
  • tutuiții
  • tutuite
  • tutuitele
genitiv-dativ singular
  • tutuit
  • tutuitului
  • tutuite
  • tutuitei
plural
  • tutuiți
  • tutuiților
  • tutuite
  • tutuitelor
vocativ singular — —
plural — —
tutunit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țuțuit (adj.)
țuțuit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuțuit
  • țuțuitul
  • țuțuită
  • țuțuita
plural
  • țuțuiți
  • țuțuiții
  • țuțuite
  • țuțuitele
genitiv-dativ singular
  • țuțuit
  • țuțuitului
  • țuțuite
  • țuțuitei
plural
  • țuțuiți
  • țuțuiților
  • țuțuite
  • țuțuitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țuțuit, țuțuităadjectiv

regional
  • 1. (Despre copii) Care se cocoață pe sus, pe vârfuri. MDA2
  • 2. (Despre copii) Neastâmpărat. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.