4 definiții pentru turugă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

turu sf [At: CADE / V: (reg) ~rigă, ~ungă sf, ~ug s / Pl: ~ugi / E: ns cf buturugă, tumurug] 1 (Olt; Ban) Buturugă (1). 2 (Olt; Ban) Copac ale cămi crengi din vârf au fost mpte sau tăiate. 3 (Olt) Copac bătrân și scorburos. 4 (Reg) Lemn gros. 5 (În limbajul muncitorilor forestieri; îf turungă) Par cu ajutorul căruia se ridică greutăți Si: pârghie. 6 (Reg; îf turug) Pociumb. 7 (Reg; lpl; îf turigi) Coceni (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TURÚGĂ s. v. buștean, butuc, buturugă, ciot.

turu s. v. BUȘTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

turúgă, turúgi, s.f. (reg.) 1. buturugă. 2. ciot, buștean. 3. copac bătrân. 4. pârghie. 5. (la pl.) coceni.

Intrare: turugă
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DAR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turu
  • turuga
plural
  • turugi
  • turugile
genitiv-dativ singular
  • turugi
  • turugii
plural
  • turugi
  • turugilor
vocativ singular
plural