TURTUREA, -ICĂ, turturele, s. f. Pasăre înrudită cu porumbelul, ceva mai mică decît acesta, cu pene de obicei cenușii, cu gîtul scurt și cu coada lungă (Streptopelia turtur). Dintr-un desiș din vale, vine pînă la noi un huruit dulce, înăbușit, de turturică. SADOVEANU, O. VII 216. I-auzi privighetorile ce haz fac. I-auzi turturelele cum se îngînă. CREANGĂ, P. 129. Fă-mă pui de turturea, Să mă duc la mîndra mea. HODOȘ, P. P. 57. ◊ Fig. Maman, cu-cu! – Cu-cu! turturica maichii! DELAVRANCEA, O. II 336.