6 definiții pentru turtică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

turti sf [At: TEODORESCU, P. P. 670 / Pl: -ici / E: turtea1 css] 1-2 (Pop; șhp) Turtișoară (1-2). 3 (Reg) Lipie. 4 (Reg) Turtă (21). 5 (Bot; reg; șîc ~-de-munte, ~-oloagă) Turtă (44) (Carlina acaulis). 6 (Bot; reg; și îae) Turtă (45) (Carlina vulgaris). 7 (Bot; reg; lpl) Cașul-popii (Malva neglecta). 8 (Bot; reg) Ceapă (1) (Allium cepa). 9 (Bot; reg) Păpădie (Taraxacum officinale).

TURTÍCĂ, turtele, s. f. Turtișoară. Pînă-n ziuă se scula Și hambare scutura... Făioară c-aduna D-o azmioară că-i făcea, D-o turtică că-i cocea. TEODORESCU, P. P. 670.

TURTÍCĂ, turtele, s. f. Turtișoară. – Din turtă + suf. -ică.

turteá și turtícă f., pl. ele (dim. d. turtă saŭ lat. pop. turtĕlla). Rotiță de fus, prisnel? (Unde?). Tătăișă (Trans.).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TURTÍCĂ s. v. turtă, turtișoară, turtiță.

turti s. v. TURTĂ. TURTIȘOARĂ. TURTIȚĂ.

Intrare: turtică
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turti
  • turtica
plural
  • turtele
  • turtelele
genitiv-dativ singular
  • turtele
  • turtelei
plural
  • turtele
  • turtelelor
vocativ singular
plural

turtică

etimologie:

  • turtă + sufix -ică.
    surse: DLRM