10 definiții pentru turnesol


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURNESÓL s. n. Materie colorantă extrasă din unele specii de licheni, folosită ca reactiv chimic pentru determinarea caracterului acid sau bazic al unei soluții sau al unei substanțe. – Din fr. tournesol.

TURNESÓL s. n. Materie colorantă extrasă din unele specii de licheni, folosită ca reactiv chimic pentru determinarea caracterului acid sau bazic al unei soluții sau al unei substanțe. – Din fr. tournesol.

turnesol sn [At: (a. 1754) IORGA, S. D. XII, 67 / V: (îvr) ~rmizol / E: fr tournesol] (Chm) 1 Materie colorantă, sub formă de pulbere, bucăți sau cuburi, de culoare albastră, extrasă din unele specii de licheni. 2 (Îs) Tinctură de ~ Soluție de turnesol (1) care se întrebuințează ca reactiv chimic. 3 (Îs) Hârtie de ~ Hârtie colorată în albastru, impregnată cu soluție de turnesol (1), folosită ca reactiv chimic pentru determinarea caracterului acid sau bazic al unei soluții sau al unei substanțe.

TURNESÓL s. n. Materie colorantă extrasă din unele specii de licheni și folosită ca reactiv chimic pentru determinarea caracterului acid sau bazic al unei soluții sau substanțe.

TURNESÓL s.m. Materie colorantă extrasă din unele specii de licheni, folosită pentru determinarea caracterului acid sau bazic al unei soluții. [< fr. tournesol].

TURNESÓL s. n. materie colorantă din unele specii de licheni, pentru determinarea caracterului acid ori bazic al unei soluții sau substanțe. (< fr. tournesol)

TURNESÓL n. Substanță vegetală extrasă din unele specii de licheni, care, fiind impregnată în bucăți speciale de hârtie, are proprietatea de a schimba culoarea acesteia în roșu sub acțiunea acizilor și în albastru sub acțiunea bazelor. /<fr. tournesol

*turnesól n., pl. urĭ (fr. turnesol, d. it. tornasole saŭ tornasol, adică „care se întoarnă saŭ se întoarce după soare”. V. girasol). Bot. Eliotrop, eliant, floarea soareluĭ. Chim. O materie colorantă scoasă din diferițĭ lichenĭ fermentațĭ cu urină și a căreĭ coloare devine roșie în contact cu acidele și albastră în contact cu un álcali.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

turnesol s. m. sg. (intl.) 1. informator, denunțător. 2. sânge.

Intrare: turnesol
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turnesol
  • turnesolul
  • turnesolu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • turnesol
  • turnesolului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)