turistic, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr touristique, ger touristisch] 1-2 Care aparține turismului (1, 3). 3-4 Privitor la turism (1, 3).

TURISTIC, -Ă, turistici, -e, adj. Care aparține turismului, privitor la turism. Bazele turistice au fost amenajate pentru a putea adăposti un număr cît mai mare de excursioniști. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 229, 2/1.

TURISTIC, -Ă adj. Referitor la turism. [< fr. touristique, it. turistico].

TURISTIC, -Ă adj. 1. referitor la turism. 2. (despre un loc) care atrage turiști. (< fr. touristique, it. turistico)

TURISTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de turism; propriu turismului. /<fr. touristique, germ. touristisch

*turístic, -ă adj. De turizm, de turiștĭ: societate turistică.

competițional-turistic, -ă adj. (Formă de turism) care are și caracter de competiție ◊ „Raliul turistic «Sud-vestul țării», formă competițional-turistică de masă, se va desfășura pe traseul: București – Râmnicu Vâlcea [...]” R.l. 15 VI 77 p. 5 (din competiție + -onal [+ turistic]; I. Iordan în SCL 4/64 p. 411; DN3)

sportiv-turistic, -ă adj. Cu caracter sportiv și turistic ◊ „Calendarul sportiv-turistic cuprinde de asemenea manifestări în cadrul «Cupei cutezătorilor» la minifotbal.” R.l. 9 VII 74 p. 5; v. și cultural-artistic (din sportiv + turistic)

turistic adj. m., pl. turistici; f. turistică, pl. turistice

turistic adj.. m., pl. turistici; f. turistică, pl. turistice

turistic adj. m., pl. turistici; f. sg. turistică, pl. turistice