turist, ~ă smf [At: RUSSO, S. 198 / Pl: ~iști, ~e / E: fr touriste, ger Tourist] Persoană care practică turismul (1).

TURÍST, -Ă, turiști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică turismul. V. excursionist. Noi, turiștii, sîntem ținuți să cunoaștem și limbile orientale, altfel n-am putea vizita locurile unde vechea omenire a lăsat cele mai adînci și mai mărețe urme despre trecutul său. HOGAȘ, H. 93. Spuind domnitorului că acest turist avea să scrie impresiunile lui de călătorie... consulul Franciei cerea pentru călător înlesniri de transport prin țară. GHICA, S.161. Pe zidul Cetățuiei este un foișor luminat, cu trei ferestre mari, din care turistul se bucură de o minunată panoramă. RUSSO, S. 198.

TURÍST, -Ă s.m. și f. Cel care practică turismul. [< fr. touriste, it. turista].

TURÍST, -Ă s. m. f. cel care practică turismul (1). (< fr. touriste, it. turista)

TURÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care practică turismul. /<fr. touriste, germ. Touriste

*turíst, -ă s. (fr. touriste, d. engl. tourist, care vine d. fr. tour, învîrtitură, ocol, raĭtă, din răd. luĭ tourner, retourner, și rom. a înturna. V. tur 2). Călător p. plăcerea de a vizita, de a trage raĭte pin lume.

turistă s. f., g.-d. art. turistei; pl. turiste

turistă s. f., g.-d. art. turistei; pl. turiste

turístă s. f., pl. turíste