11 definiții pentru turist

TURÍST, -Ă, turiști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică turismul (1). – Din fr. touriste, it. turista.

TURÍST, -Ă, turiști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică turismul (1). – Din fr. touriste, it. turista.

TURÍST, -Ă, turiști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică turismul. V. excursionist. Noi, turiștii, sîntem ținuți să cunoaștem și limbile orientale, altfel n-am putea vizita locurile unde vechea omenire a lăsat cele mai adînci și mai mărețe urme despre trecutul său. HOGAȘ, H. 93. Spuind domnitorului că acest turist avea să scrie impresiunile lui de călătorie... consulul Franciei cerea pentru călător înlesniri de transport prin țară. GHICA, S.161. Pe zidul Cetățuiei este un foișor luminat, cu trei ferestre mari, din care turistul se bucură de o minunată panoramă. RUSSO, S. 198.

turíst s. m., pl. turíști

TURÍST, -Ă s.m. și f. Cel care practică turismul. [< fr. touriste, it. turista].

TURÍST, -Ă s. m. f. cel care practică turismul (1). (< fr. touriste, it. turista)

TURÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care practică turismul. /<fr. touriste, germ. Touriste

turist m. cel ce călătorește de plăcere sau pentru instrucțiune (= fr. touriste).

*turíst, -ă s. (fr. touriste, d. engl. tourist, care vine d. fr. tour, învîrtitură, ocol, raĭtă, din răd. luĭ tourner, retourner, și rom. a înturna. V. tur 2). Călător p. plăcerea de a vizita, de a trage raĭte pin lume.

turístă s. f., g.-d. art. turístei; pl. turíste


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

turíst s. m., pl. turíști

turístă s. f., pl. turíste

Intrare: turist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turist
  • turistul
  • turistu‑
plural
  • turiști
  • turiștii
genitiv-dativ singular
  • turist
  • turistului
plural
  • turiști
  • turiștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)