6 definiții pentru turgescență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURGESCÉNȚĂ s. f. 1. (Med.) Umflare locală a unui țesut, datorită acumulării de lichide. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorită apei care a pătruns în interiorul ei. – Din fr. turgescence.

TURGESCÉNȚĂ s. f. 1. (Med.) Umflare locală a unui țesut, datorită acumulării de lichide. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorită apei care a pătruns în interiorul ei. – Din fr. turgescence.

turgescență sf [At: ARHIVA II, 433 / Pl: ~țe / E: fr turgescence] 1 (Med) Umflare locală a unui țesut din cauza acumulării de lichide (sânge, limfa etc.), din cauza unui obstacol ivit pe traiectul vaselor sangvine sau limfatice Si: turgor (2). 2 (Bot) Umflare a unei celule vegetale, din cauza apei care a pătruns în interiorul ei, fapt care creează elasticitatea și rigiditatea plantei.

TURGESCÉNȚĂ s.f. 1. (Med.) Umflare locală a unui țesut datorită acumulării de lichide (sânge, limfă etc.) din cauza unui obstacol ivit pe traiectul vaselor sanguine sau limfatice. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorită apei care a pătruns în interiorul ei. [< fr. turgescence, cf. lat. turgere – a se umfla].

TURGESCÉNȚĂ s. f. 1. (med.) umflare locală a unui țesut datorită acumulării de lichide (sânge, limfă etc.) din cauza unui obstacol ivit pe traiectul vaselor sangvine sau limfatice; turgor (1); tumiditate. 2. umflare a celulei vegetale datorită apei care a pătruns în interiorul ei. (< fr. turgenscence)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

turgescénță s. f., g.-d. art. turgescénței

turgescénță s. f., g.-d. art. turgescénței

Intrare: turgescență
turgescență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turgescență
  • turgescența
plural
genitiv-dativ singular
  • turgescențe
  • turgescenței
plural
vocativ singular
plural