TURDA nume topic ce „derivă dintr-un nume de persoană” întîlnit „foarte des în cronicile și documentele vechi” zice N. Drăganu, care-1 explică dintr-un subst. vechiu *turdă < lat. turda, fem. lui turdus „sturz”, sau din sl. ткpъдъ „tare”. (Drăg 479, 482). La topicele date de Drăganu putem adăuga: un munte la Comarnic (Sd XXII); un pîrîu (Mus), un sat pe Militin (16 A III 306) și Turza, variantă pentru orașul Turda (Ard II 256 – 7). La antroponimele citate de Drăganu, ca: Turda episcopul din Anonymus, ș.a. în forma Thurda, Thurde, din documente și cronici vechi, se mai adaugă: 1. June Torda (doc. latin) în reg. Arad 1219 (11 – 13 C I 171). 2. Turd și -a nume purtat de opt săteni din Săpînța (Mar). 3. Turdea, ard. (Moț; Paș). 4. Turdeș comite, 1275 (11 – 12 C I 62). 5. + -at: Turdăt/ești, -eni ss. (etim. Drăg 480). 6. Din forma ung. Torda: Torde b., (17 A IV 202); Torda preot (Sur IV); din ung. Tordas (Drăg 480), avem nume romanizate ca: Turd/aș, -eș (ib.).