TURCEȘTE adv. Ca turcii, în felul turcilor. Și șezînd el iepurește Și la cap legat turcește, A-nceput a cimili. MARIAN, S. 236. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) turcește = a sta jos, cu picioarele încrucișate sub corp, (ca orientalii). Afară, așezat turcește pe iarba înrourată, aștepta, pufăind dintr-o lulea, călăuzul. GALAN, B. I 82. Toți băieții s-au așezat turcește în jurul focului. SADOVEANU, O. VIII 142. Așa turcește cum stăteam dinaintea focului... mă ospătai și eu după putință. HOGAȘ, M. N. 183. Cîntăreți cu flautul... șed turcește, cu picioarele încrucișate sub dînșii. ODOBESCU, S. III 111. (Fig.) Foile calendarului n-apucaseră să arate sosirea iernii, și ea se așezase turcește pe întinderea țării. PAS, L. I 128. A ști (sau a vorbi, a citi etc.) turcește = a cunoaște limba turcă, a vorbi (a citi etc.) în această limbă; p. ext. a vorbi o limbă neînțeleasă sau a rosti cuvintele neclar, încît nu se înțeleg (v. bolborosi). Tudor Fierăscu... știind bulgărește și turcește, făcuse bune treburi cu proviantul. GALACTION, O. I 110. [Li se aduc] 12 buți pline cu vin de cel hrănit, de care cum bei cîte oleacă, pe loc... începi a bolborosi turcește. CREANGĂ, P. 260. Ca și cînd le-aș fi grăit turcește; m-au luat la trei parale. ALECSANDRI, T. 125. În turcește = în limba turcă. Te rog încă să cauți pe la vreun filozof turc, prieten d-ai tăi, această scriere:... Istoria Tesalonicului în turcește. BĂLCESCU, la GHICA, A. 607.