5 definiții pentru turbelariat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

turbelariat sn [At: DER / Pl: ~e / E: fr turbellariés] 1 (Lpl) Clasă de viermi mici, cu corpul moale și lat, în formă de frunză și cu tegumentul acoperit cu cili vibratili Si: (rar) turbelarii (1) (Turbellaria). 2 Vierme din clasa turbelariatelor (1) Si: (rar) turbelarii (2).

TURBELARIÁTE s.n.pl. Clasă de viermi lați, cu corpul acoperit cu cili vibratili, care trăiesc în mediul acvatic, dulce sau sărat, având ca tip planaria; (la sg.) vierme din această clasă. [Sg. turbelariat. / < fr. turbellariés].

TURBELARIÁTE s. n. pl. clasă de viermi platelminți, cu corpul acoperit cu cili vibratili, în mediu acvativ: planaria. (< fr. turbellariés)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

turbelariát (-ri-at) s. n., pl. turbelariáte

turbelariát s. n., pl. (sil. -ri-a-) turbelariáte

Intrare: turbelariat
turbelariat substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turbelariat
  • turbelariatul
  • turbelariatu‑
plural
  • turbelariate
  • turbelariatele
genitiv-dativ singular
  • turbelariat
  • turbelariatului
plural
  • turbelariate
  • turbelariatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)