TURBĂRÍE, turbării, s. f. Regiune (mlăștinoasă) bogată în turbă¹. – Turbă¹ + suf. -ărie.

TURBĂRÍE, turbării, s. f. Regiune (mlăștinoasă) bogată în turbă¹. – Turbă¹ + suf. -ărie.

TURBĂRÍE, turbării, s. f. Regiune mlăștinoasă cu vegetație bogată, din resturile căreia se formează turba²; regiune bogată în turbă.

turbăríe s. f., art. turbăría, g.-d. art. turbăríei; pl. turbăríi, art. turbăríile

turbăríe s. f., art., turbăría, g.-d. art. turbăríei; pl. turbăríi, art. turbăríile

TURBĂRÍE ~i f. 1) Loc mlăștinos, bogat în vegetație, din ale cărei resturi se formează turba. 2) Regiune bogată în turbă. [G.-D. turbăriei] /turbă + suf. ~ărie

turbărie f. strat de turbă.