TUPILUȘ adv. (Regional, de obicei în construcție cu verbe de mișcare) Ascunzîndu-se, ferindu-se (ca să nu fie văzut sau prins). Sar în grădină la Costache și merg tupiluș prin păpușoi. CREANGĂ, A. 67. Hai! iute... dos la față și tupiluș prin năgăruș. ALECSANDRI, T. 216. ◊ (Repetat) Diavolul de mîță... tupiluș-tupiluș și haț! apucă-n gură coasta. I. CR. III 205.