7 definiții pentru tunicat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUNICÁT, tunicați, adj. (Bot.; despre bulbi) Ale cărui frunze protectoare se acoperă complet unele pe altele. – Din fr. tunique, lat. tunicatus.

tunicat, ~ă a [At: ENC. AGR. III, 104 / Pl: ~ați, ~e / E: fr tunique, lat tunicatus] (Bot; d. bulbi) Ale cărui frunze protectoare se acoperă complet unele pe altele.

TUNICÁT, tunicați, adj. (Bot.; despre bulbi) Ale cărui frunze protectoare se acoperă complet unele pe altele. – Din fr. tuniqué, lat. tunicatus.

TUNICÁT, -Ă adj. (anat., bot.) acoperit cu o tunică; (despre bulbi) ale cărui frunze protectoare se acoperă complet unele pe altele. (< lat. tunicatus, fr. tuniqué)

tunicier sm [At: SCRIBAN, D. / P: ~ci-er / Pl: ~i / E: fr tuniciers] 1 (Lpl) Încrengătură de animale marine cu corpul în formă de sac sau de butoi, acoperit cu o tunică (6) (Urochordata). 2 Animal din încrengătura tunicierilor (1) Si: urocordat.

*tuniciér (fr. tunicier) și tunicát (lat. tunicatus) m. și n., pl. e (d. tunică; fr. tunicier). Zool. Animal dintr’o ramificațiune în care se cuprind animale marine moĭ de forma unuĭ sac și învălite cu o membrană saŭ tunică de celuloză. V. ascidiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tunicát (despre bulbi) adj. m., pl. tunicáți

Intrare: tunicat
tunicat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tunicat
  • tunicatul
  • tunicatu‑
  • tunica
  • tunicata
plural
  • tunicați
  • tunicații
  • tunicate
  • tunicatele
genitiv-dativ singular
  • tunicat
  • tunicatului
  • tunicate
  • tunicatei
plural
  • tunicați
  • tunicaților
  • tunicate
  • tunicatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tunicat

  • 1. botanică (Despre bulbi) Ale cărui frunze protectoare se acoperă complet unele pe altele.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: