7 definiții pentru tundră

TÚNDRĂ, tundre, s. f. Zonă de vegetație situată la nord de zona pădurilor, în apropierea zonei polare arctice, formată din mușchi, licheni, unele graminee, arbuști pitici, tufișuri scunde etc. – Din fr. toundra, rus. tundra.

TÚNDRĂ, tundre, s. f. Zonă de vegetație situată la nord de zona pădurilor, în apropierea zonei polare arctice, formată din mușchi, licheni, unele graminee, arbuști pitici, tufișuri scunde etc. – Din fr. toundra, rus. tundra.

TÚNDRĂ, tundre, s. f. Regiune de stepă din zona polară arctică, a cărei vegetație este constituită din mușchi, licheni și arbori pitici.

túndră s. f., g.-d. art. túndrei; pl. túndre

TÚNDRĂ s.f. Câmpie din regiunea arctică, acoperită cu copaci pitici, cu mușchi și cu licheni. [< rus. tundra, cf. fr. toundra].

TÚNDRĂ s. f. formațiune vegetală din regiunea subarctică, din mușchi, licheni, ierburi și arbuști pitici. (< fr. toundra, rus. tundra)

TÚNDRĂ ~e f. Regiune din brâul subarctic, caracterizată prin climă rece, umiditate mare a solului și vegetație săracă (mușchi, licheni, arbuști pitici). [Sil. tun-dră] /<fr. toundra, rus. tundra


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

túndră s. f., g.-d. art. túndrei; pl. túndre

Intrare: tundră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tundră
  • tundra
plural
  • tundre
  • tundrele
genitiv-dativ singular
  • tundre
  • tundrei
plural
  • tundre
  • tundrelor
vocativ singular
plural