10 definiții pentru tumefacție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUMEFÁCȚIE, tumefacții, s. f. Umflătură patologică apărută într-o regiune a corpului, datorită unei infecții, unei tulburări circulatorii etc.; umflătură. – Din fr. tuméfaction.

TUMEFÁCȚIE, tumefacții, s. f. Umflătură patologică apărută într-o regiune a corpului, datorită unei infecții, unei tulburări circulatorii etc.; umflătură. – Din fr. tuméfaction.

tumefacție sf [At: MAN. SĂNĂT. 360/1 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr tuméfaction] (Med) Umflătură patologică apărută într-o regiune a corpului, din cauza unei infecții, a unei tulburări circulatorii etc. Si: tumescență.

TUMEFÁCȚIE, tumefacții, s. f. Umflătură care se produce într-o parte a corpului, datorită unor tulburări de circulație a sîngelui sau a limfei. V. tumoare.

TUMEFÁCȚIE s.f. Umflătură care apare într-o parte a corpului, fiind provocată de tulburări ale circulației sângelui sau ale limfei; tumescență. [Gen. -iei. / cf. fr. tuméfaction, lat. tumefactus – umflat].

TUMEFÁCȚIE s. f. umflătură a unui țesut sau organ provocată de tulburări ale circulației sângelui sau limfei; tumescență. (< fr. tuméfaction)

TUMEFÁCȚIE ~i f. med. Umflătură locală datorată unei infecții sau unor tulburări în circulația sângelui sau a limfei; tumescență. [G.-D. tumefacției; Sil. -ți-e] /<fr. tuméfaction


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tumefácție (-ți-e) s. f., art. tumefácția (-ți-a), g.-d. art. tumefácției; pl. tumefácții, art. tumefácțiile (-ți-i-)

tumefácție s. f. (sil. -ți-e), art. tumefácția (sil. -ți-a), g.-d. art. tumefácției; pl. tumefácții, art. tumefácțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TUMEFÁCȚIE s. (MED.) 1. v. tumefiere. 2. (concr.) inflamație, umflătură, (livr.) tumescență, (prin Transilv.) aprinsură, (prin Bucov.) badraganie. (O ~ benignă a țesutului.)

TUMEFACȚIE s. (MED.) 1. inflamare, inflamație, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (Proces de ~ a unui țesut.) 2. (concr.) inflamație, umflătură, (livr.) tumescență, (prin Transilv.) aprinsură, (prin Bucov.) badraganie. (O ~ benignă a țesutului.)

Intrare: tumefacție
tumefacție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tumefacție
  • tumefacția
plural
  • tumefacții
  • tumefacțiile
genitiv-dativ singular
  • tumefacții
  • tumefacției
plural
  • tumefacții
  • tumefacțiilor
vocativ singular
plural

tumefacție

  • 1. Umflătură patologică apărută într-o regiune a corpului, datorită unei infecții, unei tulburări circulatorii etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tumescență umflătură

etimologie: