TULUMBĂ, tulumbe, s. f. (Învechit și arhaizant) Furtun; pompă care funcționează cu un furtun (în special pompă de incendiu). O comisie sanitară turna cu tulumba acid fenic pe jos și pe pereți. PAS, Z. I 216. A fost greu de stins focul și din pricină că toată lumea își scotea calabalîcul și marfa în mijlocul uliței, nădăjduind s-o scape, de nu mai puteau trece sacalele pojarniciei și nici tulumbele. CAMIL PETRESCU, O. I 604. Deodată se aud tulumbele durăind pe dinaintea ferestrelor. GANE, N. III 167. Înăuntru palatului o mahină este făcută în forme de tulumbe, care aduce apa din rîu pînă deasupra acoperemîntului. KOGĂLNICEANU, S. 94. Corăbierii... au început a scoate apa cu pompe (tulumbe). DRĂGHICI, R. 10.