2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tulnici1 vr [At: VISSARION, B. 126 / Pzi: ~cesc / E: tulnic3] (Mun) A se zăpăci.

TULNICÍ, tulnicesc, vb. IV. Refl. A avea mintea tulburată, a deveni tulnic; a se năuci, a se buimăci. Stăpînul meu e nebun!... Bucătarul acesta e un tîlhar și jumătate; eu, un biet rob cinstit și în primejdie să mă tulnicesc și eu. VISSARION, B. 126.

TULNICÍ, tulnicesc, vb. IV. Refl. A deveni tulnic, a se zăpăci, a se năuci, a se buimăci. – Din tulnic2.

tulnic3, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: ns cf tul2] (D. persoane) 1 (Mun) Care este nebun Si: smintit, țicnit. 2 (Mun) Care este zăpăcit Si: (pfm) aiurit, năuc, (reg) tulnicit. 3 (Reg) Amețit de băutură Si: beat.

TÚLNIC2, -Ă, tulnici, -e, adj. Cu capul tulburat; zăpăcit, năuc.

TÚLNIC2, -Ă, tulnici, -ce, adj. Cu capul tulburat; zăpăcit, năuc.

2) túlnic, -ă adj. (mrom. tul, zăpăcit). Munt. vest. Zăpăcit. V. turlac și troĭnic 2.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

túlnic, túlnică, túlnici, túlnice, adj. (reg.) zăpăcit, aiurit.

Intrare: tulnici
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tulnici
  • tulnicire
  • tulnicit
  • tulnicitu‑
  • tulnicind
  • tulnicindu‑
singular plural
  • tulnicește
  • tulniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tulnicesc
(să)
  • tulnicesc
  • tulniceam
  • tulnicii
  • tulnicisem
a II-a (tu)
  • tulnicești
(să)
  • tulnicești
  • tulniceai
  • tulniciși
  • tulniciseși
a III-a (el, ea)
  • tulnicește
(să)
  • tulnicească
  • tulnicea
  • tulnici
  • tulnicise
plural I (noi)
  • tulnicim
(să)
  • tulnicim
  • tulniceam
  • tulnicirăm
  • tulniciserăm
  • tulnicisem
a II-a (voi)
  • tulniciți
(să)
  • tulniciți
  • tulniceați
  • tulnicirăți
  • tulniciserăți
  • tulniciseți
a III-a (ei, ele)
  • tulnicesc
(să)
  • tulnicească
  • tulniceau
  • tulnici
  • tulniciseră
Intrare: tulnic (adj.)
tulnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tulnic
  • tulnicul
  • tulnicu‑
  • tulnică
  • tulnica
plural
  • tulnici
  • tulnicii
  • tulnice
  • tulnicele
genitiv-dativ singular
  • tulnic
  • tulnicului
  • tulnice
  • tulnicei
plural
  • tulnici
  • tulnicilor
  • tulnice
  • tulnicelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tulnici

  • 1. A avea mintea tulburată, a deveni tulnic; a se năuci, a se buimăci.
    exemple
    • Stăpînul meu e nebun!... Bucătarul acesta e un tîlhar și jumătate; eu, un biet rob cinstit și în primejdie să mă tulnicesc și eu. VISSARION, B. 126.
      surse: DLRLC

etimologie:

tulnic (adj.)

etimologie: