opțiuni
  • info

14 definiții pentru tulnic (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TULNIC, tulnice, s. n. Vechi instrument muzical popular de suflat, asemănător cu buciumul, folosit în Munții Apuseni; p. gener. bucium. – Et. nec.

tulnic1 sn [At: (cca 1661-1665) ap. D. BOGDAN, GL. 112 / V: (reg) ~nec / Pl: ~ice, (reg) ~ici sm / E: nct] 1 Vechi instrument muzical popular de suflat, în formă de tub conic, lung aproximativ de 2 m, făcut din lemn sau din coajă de tei, folosit pentru chemări, semnale etc. Si: bucium. 2 (Reg; pex) Corn de vânătoare.

tulnic2 sn [At: PAMFILE, VĂZD. 107 / Pl: ~ice / E: nct] (Buc) Vreme neguroasă.

TULNIC, tulnice, s. n. Vechi instrument muzical de suflat popular, asemănător cu buciumul; p. gener. bucium. – Et. nec.

TULNIC1, tulnice, s. n. Instrument de suflat, asemănător cu buciumul. Tulnice-adînci, Cheamă la sfintele jocuri Pe naltele stînci. BENIUC, V. 115. [Moții] au născocit tulnicul și fluierul pentru a-și spune jalea, înlocuind cuvintele. BOGZA, Ț. 26. Veneau păcurarii cu tulnice-n mîni. COȘBUC, P. II 204.

TULNIC1, tulnice, s. n. Instrument de suflat asemănător cu buciumul.

TULNIC ~ce n. înv. Instrument muzical popular de suflat, asemănător cu buciumul, confecționat din coajă de tei sau de salcie și folosit pentru semnale, chemări etc. /Orig. nec.

tulnic n. instrument de muzică obișnuit de Românii din Munții apuseni ai Ardealului [Origină necunoscută].

1) túlnic n., pl. e (cp. cu bg. dulec, ibric cu botu ca țeava, dulica, rît; rut. duló, cimpoĭ; rus. duló, gură de tun, dúlínyĭ, de gură de tun, dúlĭce, îmbucătură de trompetă). Trans. Munt. Bucĭum: răsunetu plin al tulnicelor războĭnice (Goga, VR. 2, 12, 380).

tulnec sn vz tulnic1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tulnic s. n., pl. tulnice

tulnic s. n., pl. tulnice

tulnic s. n., pl. tulnice

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tulnic v. bucium.

Intrare: tulnic (s.n.)
tulnic2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tulnic
  • tulnicul
  • tulnicu‑
plural
  • tulnice
  • tulnicele
genitiv-dativ singular
  • tulnic
  • tulnicului
plural
  • tulnice
  • tulnicelor
vocativ singular —
plural —
tulnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tulnic, tulnicesubstantiv neutru

  • 1. Vechi instrument muzical popular de suflat, asemănător cu buciumul, folosit în Munții Apuseni. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Tulnice-adînci, Cheamă la sfintele jocuri Pe naltele stînci. BENIUC, V. 115. DLRLC
    • format_quote [Moții] au născocit tulnicul și fluierul pentru a-și spune jalea, înlocuind cuvintele. BOGZA, Ț. 26. DLRLC
    • format_quote Veneau păcurarii cu tulnice-n mîni. COȘBUC, P. II 204. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.